A murit
de Octavian Goga
De-o zi-ntreaga pling alaturi biata Mura cu fecioru.
in bordei, pe masa-ntinsa, doarme astazi Laie Chioru.
De-nvalire o vecina s-a indurat cu doua straie,
si drept perna, o desaga a umplut Mura cu paie.
L-a legat pe sub barbie cu naframa de matasa,
O scumpete pusa-n lada de pe cind era mireasa.
Busuioc si izma creața a adus cumatra dar,
Iar pe buzele-nnegrite a pus Mura un creițar.
intr-un ciob zacuse banul, in firida, la o parte,
Nu mai umbla azi, si Mura de pacat se teme foarte...
intre foi de nuc, alaturi, linga fruntea lui de ceara,
Ostenit se-ntinde arcul pe grumazul de vioara.
Doi carbuni sfiala-si scapat’ , adormind sub pirostrii,
intunericul coboara prin ferestrele pustii...
Mura sta pe fața vetrii si-i cad lacrimi in cenuse...
Lenes scirțiie țițina ruginita de la use.
Se iveste-n prag copila judelui Zabun, cea mare,
si din mineca camasii scoate-ncet o luminare.
Cruce-si face – o aprinde... Tremurind, para galbuie
Nu se-ndeamna de sfiala, cit pe-aci era s-apuie...
– Nu mai plinge, Mura, leica, zice fata lacramind.
Mura sta cu fața stinsa si razleț o paste-un gind:
Ce viața fara mila... Linga mort, la capatii,
I-a fost dat sa arda-n casa luminarea cea dintii...
Luceafarul, Budapesta,
1 februarie 1904
A murit
Aceasta pagina a fost accesata de 2908 ori.
