Acasa
de Octavian Goga
Dar nici ca vreai sa pleci atunci,
stii ca de groaza-nvataturii
Ai plans vreo doua nopti intregi
si te-ai ascuns in podul surii...
Cati ani vor fi de cand te-ai dus?...
Mai spune-ne cum ai umblat?...
Fara astampar imi erai,
si cat esti azi de asezat!...
Nu m-ascultai... stii ce-ai patit
Atunci in seara de ajun?...
Acum si gandul mi-l cetesti,
Cat de cuminte esti si bun...
Nu te-ar cunoaste nicidecum
Sa te-ntalneasca-n drum vecinii,
Vezi, iesi in poarta si le zi:
„Mai stiti, eu sunt feciorul Linii?!”
Te-ar rade fara crezamant,
Necum in drum sa te opreasca-
si-ar zice: „Uite-un domn aici,
Dar nu-i de legea romaneasca!”
*
Si ma saruta impacata:
„Fecior cuminte are mama!...”
Eu imi intorc o clipa fata,
si-o lacrima-mi uda naframa...
Luceafarul, Budapesta,
15 iulie 1902
Acasa
Aceasta pagina a fost accesata de 3692 ori.
