Cantorul Cimpoi
de Octavian Goga
Cantaret de lege veche,
Cantaret si om de treaba,
Biata mintea mea zadarnic
De pacatul lui se-ntreaba...
Cantorul Cimpoi, batranul,
Cu faptura lui viteaza,
Cum canta de mult in strana
Cantecul de Boboteaza!...
De troparele-i maiestre
Se-nchina adanc poporul
si se lumina icoana
Lui Isus mantuitorul...
Povesteau pe-atunci nanasii
Ca-i mai sfanta cununia
Daca glasul lui mareste
Pe prorocul Isaiia.
si la orice zi de praznic
il poftea un colt de tara
Cate cantece de lume
N-a cantat odinioara!...
Dar, vezi, vremea fara suflet
Duce cantecul si gluma.
Azi e rau de satul nostru,
si-i de cantor rau acuma.
Cum l-a-mbatranit necazul
De cand i-a murit muierea,
Dumnezeu i-a luat glasul,
Domnii i-au vandut averea.
Astazi doarme unde poate,
N-are casa, n-are sura:
I le-a dus pe toate darea
si-un fecior la-nvatatura...
Luceafarul, Budapesta,
1 februarie 1903
Cantorul Cimpoi
Aceasta pagina a fost accesata de 2309 ori.
