Casa noastra
de Octavian Goga
Trei pruni fratini, ce stau sa moara,
isi tremur creasta lor bolnava,
Un vant le-a spanzurat de varfuri
Un pumn de fire de otava.
Cucuta creste prin ograda,
si polomida-i leaga snopii...
Ce s-a ales din casa asta,
Vecine Neculai al popii!...
De pe peretii-ngalbeniti
Se dezlipeste-n paturi varul,
si pragului imbatranit
incepe-a-i putrezi stejarul;
Iar daca razele de soare
Printre sindrile facu-si cale,
Vad sporul panzei de paianjen
si-nfiorate mor de jale.
Cum dorm acum de mult pierdute
Sub vreascurile stinse-a vetrii
Povestile-nsirate seara
De-atatea cuscre si cumetri;
Cum tremura cenusa aspra,
Ce-nfiorati imi par carbunii
De vraja care-o mai pastrara
Din cate povesteau strabunii...
infipt in mester-grinda, iata-l,
Ravasul turmelor de oi;
sireagul lui de crestaturi
Se uit-atat de trist la noi.
imi duce mintea-n alte vremi
Cu slova-i binecuvantata
in pragul zilelor de mult
Parca te vad pe tine, tata.
si parc-aud pocnet de bici
si glas staruitor de sluga
Rasare mama-n coltul surii,
Asaza-ncet merindea-n gluga...
induiosata, ma saruta
Pe parul meu balan, pe gura:
Zi Tatal nostru seara, draga,
si sa te porti la-nvatatura!...
si uite-mi trec pe dinainte
in randuri-randuri toate cele:
Orasul innegrit de fumuri
si toate plansetele mele.
Cum m-am facut apoi cuminte
Cu vremea ce inainta,
si m-am trezit pe nesimtite
Ca-mi zice satul: Dumneata...
si cator strigaturi la joc
tineam cu glasul meu ison,
De cate ori am spus povestea
Lui Alexandru Machidon.
si ca un cantec, cum s-a stins
Frumoasa mea copilarie
si dragostea de doua veri
Cu fata popii Irimie...
Cu valul vremilor ce curg
Atatea cantece s-au dus,
si valul vremilor ce curg
Atatea cantece-a rapus...
Eu va sarut, pereti strabuni,
Pe varul alb, scobit de ploaie...
. . . . . . . . . . . .
De ce-ti stergi ochii cu camasa
Ori plangi, vecine Niculaie?...
Luceafarul, Budapesta,
1 august 1903
Casa noastra
Aceasta pagina a fost accesata de 6954 ori.
