Eu stau la mal
de Octavian Goga
Corabia din lanturi desfacuta
isi misca-ncet scheletele trudite,
Cu ea te duci spre lumi nebanuite,
Femeie, tu, pe veci necunoscuta.
Abia in zborul ultimei clipite
Te vad de-acuma pururi nevazuta
si totusi simt o jale nestiuta
Când zarea alba-n purpura te-nghite.
Eu stau la mal, si golul ne desparte...
Ma uit in larg cât ochii pot sa vada
Cum mi te pierzi departe... mai departe...
O taina simt ca m-a legat de locul
Unde-am ramas nedumeririi prada...
Pesemne-acuma mi-a murit norocul...
Eu stau la mal
Aceasta pagina a fost accesata de 2033 ori.
