Fecunditas
de Octavian Goga
Se-ndoaie coapsa plopului pe culme
Cand frunzele de-o nevazuta mana
Atinse cad si una cate una,
Zburand domol, se spulbera-n tarana.
Le vad in drum siraguri asternute,
Un val de vant le-nvolbura-n risipa,
Viata mea, la tine-acum mi-e gandul,
Cum te farami tu, clipa dupa clipa!...
Trec zilele in goana lor pripita,
si fiecare mai sarac ma lasa,
in orice clipa, mintii zbuciumate
Cate-un drumet ii pleaca de la casa.
Nu au popasuri gandurile mele,
Samanta lor se zbate vesnic noua
si, calator pe drumuri nesfarsite,
Se risipeste sufletul meu voua!
in alergarea clipei calatoare
Atatea-s date ochilor sa vada,
si cate-mi trec fugare pe la poarta
Le cheama toate sufletu-n ograda.
Cu ele-mpart eu darurile mele!
Las inima comoara sa-si desfaca
si, cand pornesc in calea lor pribege,
Cu ele duc podoaba mea saraca...
Nu sus in cer! Va biruie inaltul!
Curmati-va cararile spre stele,
Rotind razlete-n praful de pe uliti,
Va vreau acolo, gandurile mele!
Cadeti, cadeti voi, frunze dezlipite,
Pe campul larg, in zbor, va poarte vantul
si va-nfrateasca rostul cu tarana:
Pe urma voastra va rodi pamantul!
Viata romaneasca, Iasi,
octombrie 1907
Fecunditas
Aceasta pagina a fost accesata de 2071 ori.
