In munti
de Octavian Goga
Voi, muntilor mandri, mosnegi cununati
Cu stelele boltii albastre,
in leaganul vostru de codri si stanci
Dorm toate povestile noastre.
Alaturi de soimii cu ochii aprinsi,
Din tainica voastra dumbrava,
Se-nalta-ndraznete-n lumina din cer
si visele noastre de slava.
in voi isi desteapta plansorile ei
Frumoasa mea tara saraca,
Cu brate lipsite de-al luptei fior
si buze ursite sa taca.
La voi vine jalea-i cand vifor pagan
Purcede strigarea sa-i franga,
in cantec o schimba padurea de brazi
si-n lume-o trimite sa planga.
La voi ma indruma-n cararile ei
si biata mea soarta pribeaga,
Padurea cea vesnic lipsita de somn
Mi-e sfanta si-atata de draga.
Cantarea maiastra din codrii carunti
Da strunelor mele povata,
si-o mandra poveste strivita de vremi
Truditul meu suflet invata.
Din culmea plesuva cu crestetul alb
Privirile-mi zboara departe,
si-n mintea supusa tresare aprins
Fiorul maririlor moarte.
Un vaier amarnic se zbate-n amurg
si staruie-n zvonuri de ape,
Al muntilor vaier ma zbuciuma-n piept
si-mi tremura plansu-n pleoape.
O vitrega soarta, cu patima ei,
Pe-ntinsele culmi si poiene,
in vremuri pitice, iubirii de frati
Ziditu-i-a graniti viclene...
A pus miezuine si stavil-a pus,
Rupandu-va crestetu-n doua,
Cand Domnul, stapan pe pamant si pe cer,
Pe voi v-a dat, muntilor, noua!
Va arde rusinea din crestet, ades'
Voi aspra porniti vijelie -
si sufletu-mi lacom va soarbe atunci
Naprasnica voastra manie!
Din urletul vostru sub cerul aprins,
Din ploaia de trasnete grele
S-a naste odata, plutind peste vremi,
Cantarea cantarilor mele!
Luceafarul, Budapesta,
1 iulie 1906
In munti
Aceasta pagina a fost accesata de 2825 ori.
