Iubirea mea
de Octavian Goga
La mal rachiti sfiosi si bolnavi isi canta drgaostea
natanga,
Iar salcii - bietele fecioare, - nu preget dorul sa si-l planga,
Cand muschii, nebuniti pesemne, in taina
de matasa-mbracu-l...
Sarmani nevinovati, amarul nu vrea sa vi-l asculte lacul!
Caci are dragoste cu cerul de-a pururi miscatoarea apa,
Si in durerea ei pagana in coasta sghiaburilor sapa,
Cu pumnii sfarma-n jur taramul si urla de amar ce-o doare,
Spre ceriuri bratele-si intinde, - cand iata-l dragu-i mire:
Soare.
Imbratiseaza vantul apa, iar din albastrul undei clare,
Infiorata spma alba, prelung si patimas tresare,
Atatea curcubeie tremur in val-vartejul ei de picuri,
Cand in adanc se pierd in hora stralucitoarele nisipuri.
*
Asa-i iubirea mea, asemeni acestei largi cetati de unde,
Adancul ei se pierde-n rostul nemarginitelor profunde,
Cu vifore si curcubee, cu valuri largi clocotitoare,
Cu picuri ce se infioara de chipul unui vecinic soare...
Luceafarul, II, nr. 14-15, 1 august 1903
Semnata Octavian
Iubirea mea
Aceasta pagina a fost accesata de 2429 ori.
