Jianu
de Octavian Goga
Te vad atat de bine ... Sub plopi cu frunza rara,
Tovaras bun cu Oltul, tu starui pe carare,
Si cum se tese-amurgul din umbrele de seara,
Faptura-ti creste parca, mai mare, tot mai mare...
Haiduc purtat in cale de-a codrilor povata,
Icoana ce din neguri senin mi se desface,
Tu ai in ochi lumina, in suflet dimineata,
Si-n inima ai plansul bordeielor sarace...
Viteaz, pornit sa narui a neamului Gomora,
Boier de legea veche, te blestema ciocoii,
Dar te viseaza pururi nevestele la hora
Si te doinesc taranii cand ara-ncet cu boii...
O volbura aprinsa, o flacara tarzie,
Desprinsa din fiorul mandriilor strabune,
Cu fiinta grea pe umar, asa-mi apari tu mie,
Vestind o viata noua in vremi de-ngropaciune.
Copil pribeag al firii prin campuri, prin poiene,
In noptile cu luna, in zilele cu soare,
Ai prins atata farmec, ca nu ma mir, Jiene,
Ca-n urma ta eu astazi am intalnit o floare.
(Paris, noiembrie 1918)
Jianu
Aceasta pagina a fost accesata de 2212 ori.
