La mare
de Octavian Goga
Mandra apelor craiasa,
Ne-ntalniram azi in cale,
Eu, cu gandurile mele,
Tu, cu valurile tale.
Prinsi de-o tainica chemare,
Ne privim acum in fata,
Tu, eterna vremii doamna,
Eu, un strop razlet de viata.
Cum te vad, din clipa-n clipa,
Mintea-mi zgribura si cade,
Simt mosia ta cum creste
si hotarul meu cum scade.
ti-ai pornit nemarginirea
Sa ma-nfrunte, sa ma franga...
Rad talazurile tale
De luntrita mea natanga.
Tu ma birui, fara lupta,
Pururi neinvinsa mare,
Ochii calatori pe ape
Tremura si-ti cer iertare...
Spre adancurile albe
imi indrept umila ruga!
Ma primeste-ntotdeauna
Ucenic sa-ti fiu, si sluga.
Lasa-ma uitat la malu-ti...
Sa ma uit asa departe:
Din intinderea albastra
Voi citi ca dintr-o carte...
La mare
Aceasta pagina a fost accesata de 2073 ori.
