Latinitatea striga din transee
de Octavian Goga
Din zborul larg ce-mprejmuie pamantul
Cobor la malul Dunarii albastre,
Eu ce va stiu si visul si cuvantul
Si-s frate bun cu plangerile voastre,
La mine-aveati scaparea si limanul
De-a pururea pe-a vremurilor carare,
Prin rostul meu vorbeati cu oceanul,
Voi, tulburate picaturi de mare ...
Azi duhul meu fara popas va cheama,
Va cere-a lumii noua epopee,
Din mii de guri cu chiot de arama
Latinitatea striga din transee .
Voi unde sunteti, rau cumplit de patimi!
Urniti-va, nu-i vremea de-a mai plange ;
Nevolnicii rascumpara cu lacrimi
Durerile cari se platesc cu sange !...
Acolo-n horavijeliei crunte
E clocotul visarii noastre sfinte!
Veniti, romani! Porniti-va spre munte!
V-arata drumul mortii din morminte.
Sa nu uitati a veacurilor carte,
Veniti, veniti! ... Caci adevar zic voua :
Ori va mutati hotarul mai departe,
Ori veti muri cu trupul frant in doua!
Latinitatea striga din transee
Aceasta pagina a fost accesata de 4619 ori.
