Lui Petofi
de Octavian Goga
Pe tine te-ascultara zeii, dusmanul meu de totdeauna,
Profet al prabusirii mele, pe tine zeii te-ascultara
Si ca sa-i deie vesnicia cantarii tale de fanfara,
In mila lor nemasurata cu sange ti-au stropit cununa.
Acolo, dincolo de moarte, in ratacirea ta de-acolo,
Tu vezi cum vifore de patimi lovind pe struna mea coboara,
Si astazi zambetul tau rece din inaltime ma masoara
Crezand ca poate lacrimi numai mi-a dat din darul lui Apollo.
Asteapta, mai asteapt-o clipa, se joaca hora mortii inca,
Si uraganul care-n goana azi pacea zarilor o frange
Mai poate trece pe la mine sa-mi schimbe lacrimile-n sange,
Cu brat de flacari sa ma smulga dintr-o prapastie adanca.
Atunci in ziua milostiva cand si suflarea mea de viata
Se va zidi in temelia ce si-a dura o lume noua
Cand ma vor ingropa-n tarana mosiei tale rupte-n doua
Atunci in ziua judecatii, eu bland te voi privi in fata.
Cu ura mea n-am sa mai tulbur atunci tariile albastre,
Si-om pribegi senini alaturi in undele nemarginirii,
In vreme ce, acoperite de praful sfant al rasplatirii,
Ca niste fulgere uitate, dormi-vor cantecele noastre.
Lui Petofi
Aceasta pagina a fost accesata de 2172 ori.
