Noapte
de Octavian Goga
I
Tu, noapte tainica de vara,
Atat de dulce, atat de grea,
Atat de plina de povara,
Din care lumi, din care tara,
Cobori azi la fereastra mea?
Pe unde te-ai oprit in cale,
La care geam ai stat in drum,
Din ce gradini, din ce petale,
Se-mbina farmecele sale,
Cand vii la pragul meu acum?
Atatea doruri calatoare
Cuprinzi la san si le alinti,
Pare c-o dragoste ce moare
Ti-a dat intreaga ei valtoare
De patimi si de nazuinti ...
Ca o broboada de matasa
Simt zvonul tau adormitor,
Ce bland pe frunte mi se lasa ...
Pesemne-ai fost la mine-acasa
Si-aduci de-acolo vreun fior ...
Cum treci azi, umeda de roua,
In trena ta de catifea,
As vrea cu mainile-amandoua
Sa-ti sfasiu haina asta noua
Sa-mi fac o perina din ea ...
II
O, noapte, puntea blestemata
Durata-ntre pamant si cer,
De-atatea ori imbratisata
In setea noastra de mister ...
Pe drumul tau, intotdeauna,
Din preajma tamplelor fierbinti,
De-o vesnicie-mi vede luna
Urcand aceleasi nazuinti ...
Dar fiecare dimineata
Se frange puntea ta de-argint,
Si de pe ea imi cad in ceata,
Cad visurile si ma mint ...
III
De ce, nepriceputa noapte,
Ti-ai stins luminile din cer,
De ce n-ai basme azi, nici soapte,
Si falfai plina de mister?
De ce tresai infiorata,
Cand pe deasupra noastra zbori,
Si-n calea ta intunecata
Azi semeni groaza si fiori!
Pesemne undeva, departe,
Pierzarea s-a gatit de drum,
S-un brat aducator de moarte
Asteapta sa loveasc-acum ...
Noapte
Aceasta pagina a fost accesata de 2885 ori.
