Noi ne-ntalnim
de Octavian Goga
Murea cucernic busuiocul in paharelul din fereastra,
Sarmana floare-ngalbenita ne cunostea povestea-ntreaga,
Stia pesemne cata jale ne-ascunde zodia pribeaga
Si lacrima cand fara mila inmormantam iubirea noastra.
Amurgul toamnei mohorate ne-a despartit atunci cararea
Si, vezi, cum ne-a supus mandria neinfranata si pagana;
Cand pe frumoasa noastra moarta am coborat-o in tarana,
Noi amandoi cu sloi de gheata ne-am scris in suflete uitarea.
Ne-a inghetat valtoarea larga ...Nebuni ne-am aruncat in spume,
Pe-atatea unde mincinoase ne-a leganat de-atunci viata,
Cand ne vedeam pe la raspantii, ne intorceam in pripa fata,
Caci ne-am trudit a noastre drumuri sa nu se-ncruciseze-n lume.
Dar salba viselor maiestre ne-a risipit-o nenorocul,
Si cate ne-a furat ursita in goana ei neintrerupta!
Azi ne-ntalnim saraci si singuri ... doi bieti osteni striviti in lupta
Avea tata drept sa planga odinioara busuiocul...
Cum ne privim acum in fata, pe noi acelasi gand ne paste,
In umbra vorbei care minte noi tainuim aceeasi jale ...
Si eu cu gandurile mele si tu cu visurile tale
Din mortii toti cati ingroparam cinstim aceleasi sfinte moaste.
Ni-i tintirimul plin acuma ... Movile nu mai pot sa-ncapa,
Dar una singura ne cheama cu toate-aducerile-aminte :
Ca facatori de rele-n noapte, noi ne-ntalnim printre morminte,
Ii ducem flori frumoasei moarte si-i plangem amandoi la groapa ...
Luceafarul, Sibiu,
16 ianuarie 1909
Noi ne-ntalnim
Aceasta pagina a fost accesata de 2323 ori.
