Poet
de Octavian Goga
Cand l-au inchis dupa zabrele
si paznicii l-au petrecut
L-au despuiat de toate cele,
De tot sarmanul lui avut...
L-au dus asa-ntre razvratitii
De dupa zidul fara glas,
Dar si-au uitat nenorocitii
Ca gandurile i-au ramas.
Nebanuitul lor tezaur
Nebunii-ntreg i l-au lasat
si-n giulgiul lor tivit cu aur
El sufletul si-a-mpresurat.
Zadarnic bate din aripa
si-n goana moartea-i da fiori,
Zadarnic huhurezii tipa
Din turla negrei inchisori.
in mandra vraje se desfata
Ungheru-ngust si nevoias
si-i o gradina fermecata
Chilia de puscarias...
Iar daca, tainic, cate-o raza
Coboara tremurand pe pat,
Ea-nfiorata lumineaza
in visul unui imparat...
Poet
Aceasta pagina a fost accesata de 2581 ori.
