Revedere
de Octavian Goga
Un cantec leganat odata
De sfanta-ntindere albastra
in noaptea muta,-nfiorata –
Asa a fost iubirea noastra...
Noi ne duceam pierduti de mana
si ne-mpleteam din visuri salba,
si noaptea ne era stapana.
si marturie – luna alba.
Din ale inimilor soapte
A prins un cant infiripare,
si l-am cantat atunci in noapte,
Pasind alaturi pe carare...
Dar, vezi, zoritul diminetii
Ne-a dusmanit pe noi, sarmanii,
S-au dus in lume cantaretii,
si nu s-au mai vazut cu anii.
Drumete firi nemangaiete,
Strabatem azi aceleasi lunci –
Ne-ntreaba florile sirete:
„Mai stiti voi cantecul de-atunci?”
Pe noi un dor ascuns ne sapa
si-nfiorati noi ne gandim
La mortii care ies din groapa
si ratacesc prin tintirim...
Revedere
Aceasta pagina a fost accesata de 2117 ori.
