Revedere (1913)
de Octavian Goga
Tu, minunata poezie,
Uitatul meu ostrov de flori,
imi mai deschizi azi poarta mie,
Cand ma intorc din pribegie,
Strain cu pasi ratacitori?
imi tremura durerea-n gene
Cum calc pe vechiul drum batut;
Sarmane cranguri si poiene,
Va napadira buruiene
De cand noi nu ne-am mai vazut...
Ca un drumeț din alta țara
in cale ma opresc s-ascult:
As vrea-n gradina solitara
Un glas sa-mi reinvie iara
Din praznicele de demult.
Dar val de neguri ma-mpresoara,
Furtuni au bantuit pe-aici,
Nu-s stelele de-odinioara,
Pe urma lor abia mai zboara
Un roi plapand de licurici...
Printre carari darapanate
Cresc spini, iar flori de-mi mai rasar,
Se-nclina toate-nrourate
Cu lacrimile adunate
in drum de bietul gradinar.
Revedere (1913)
Aceasta pagina a fost accesata de 2598 ori.
