Toamna noua
de Octavian Goga
Atat de trista-i dimineata
Acum cand plange-o toamna noua,
Cand cade din copaci viata
si frunze galbene ma ploua.
O lume-ntreaga simti cum moare
intr-o tulpina ce se-ndoaie,
in orice zvon o asteptare
si-un vis in fiecare foaie.
Abia o bruma fara mila
si vara mi-a fugit departe,
Rasar, movila de movila,
in jur de mine frunze moarte.
Ce taina le-a desprins in soapte
Mai multe azi ca altadata,
Ce visuri au murit azi-noapte
Cu-atata frunza spulberata?
Icoane negre mi s-arata,
si nu stiu cum, dar mi se pare
Ca-n noaptea asta-ntunecata
S-a prapadit o fata mare.
Toamna noua
Aceasta pagina a fost accesata de 7016 ori.
