Apus
de Octavian Goga
Duminica. Nu-i nimeni pe alee,
si-n impietrita pace vesperala,
Stravechiul parc imi pare-o catedrala,
Altarul ei, un strat de orhidee.
Muiat in blanda florilor sfiala,
Jos, soarele s-a mai oprit sa steie,
Cele din urma rosii curcubeie
Se frang pe-o alba cruce sepulcrala.
Apune-apoi... Lin, una cate una,
Vin umbrele peste copaci sa cada,
Pan' ce, tarziu, din lac rasare luna.
Lumina-i rece scalda palmierii,
Cand noi, ca doi eroi dintr-o balada,
Sorbim imensul cantec al tacerii...
Apus
Aceasta pagina a fost accesata de 2513 ori.
