Inviere
de Octavian Goga
A fost o lunga, jalnic-agonie,
Cu stingere de fiecare clipa,
Mi-a falfait pierzarea din aripa
Peste intinsa noptii-mparatie.
Drumet infrant de-a patimii risipa,
Vaslas bolnav, purtat de vijelie,
M-a doborat a valului manie,
Gonind un vis ce nu mi se-nfiripa.
Erau sa vie cioclii sa ma-ngroape,
Cand, stand inchis in casa mortuara,
Tu te-ai ivit la patul meu, aproape.
Atunci, cu sfanta vietii frenezie,
M-am ridicat din morti a doua oara
si mi-am facut din moarte-o cununie.
Inviere
Aceasta pagina a fost accesata de 2066 ori.
