Vorbesc tacerile
de Octavian Goga
Acum cand tunul nu mai bate
Pe culme, sus, la Marasesti,
Vorbesc taceri infricosate
in largul tarii romanesti.
intunecate valuri mute,
Fara de glas, fara auz,
Sunt mai grozave, mai temute,
Ca viforul de la Oituz.
Le poarta vantul primaverii,
si cresc, si tulburate vin,
Sporind furtunile tacerii,
Din Dorohoi la Severin.
Pe urma lor bolnav pamantul
Resimte taina si fior,
Otrava n-a avut cuvantul,
Mai tare ca otrava lor!
Caci nu sunt vorbe-ntraripate
Sa-l spuie-al inimii indemn,
Cum striga bratele trunchiate,
Cum plang picioarele de lemn.
Vorbesc tacerile
Aceasta pagina a fost accesata de 1927 ori.
